Presa locală - și modul de reflectare al spiritului național
Motto: „ Toate neamurile din preajma noastră și-au
determinat viitorul prin rezoluții în conformitate
cu sufletul național. E rândul nostru acum.”
(Ziarul „Românul”, 21 noiembrie 1918)
Răsfoind presa bârlădeană descoperi cu emoţie evenimente și personalităţi și implicit modul lor de reflectare în mentalitatea colectivă locală, despre care generaţiile mai vârstnice ori mai tinere au auzit întâmplător - din istoria orală-, fie din manualele şcolare, fie din bibliografii, ori cel mai adesea prin intermediul arhivelor și a pasionaților de istoria națională (din păcate din ce în mai puțini). Dar din noianul informaţiilor aflăm cu uimire şi satisfacţie totodată despre existenţa unei numeroase elite româneşti existentă între anii 1877 şi 1946, trecută apoi prin sabia nemiloasă a comunismului proletar care a decapitat-o şi la propriu şi la figurat. Poporul român avea o clasă mijlocie, urbană şi rurală, pe care se baza întregul eşafod al statului şi care a fost capabilă să mute graniţele ţării pe vechile ei albii.
Nici ziarelor din a doua jumătate a secolui al XIX-lea ori de început de secol XX, nu le era indiferentă soarta românilor din provinciile aflate sub ocupație, problema națională fiind prezentă în multe din cotidienele locale. Astfel în „Semănătorul”, cel mai vechi ziar bârlădean, într-un emoționant articol, se scria „Colo peste Carpați trei milioane de români sunt amenințați din moment în moment de a fi despuiați de limba lor natală, de legea lor străbună”. „Semănătorul”, an. II, nr. 9, 1871.
Ioan Popescu (Popovici-originar din Transilvania ca și alți dascăli bârlădeni), își exprima crezul politic în aceași direcție dorită de toți românii: “România să devină unită cu toate părțile ei, cultă și civilizată de la o margine la alta, mare tare, fericită, spre a recupera cu o oră mai devreme, cuvenitul ei loc între națiunile valoroase ale Europei”. „Semănătorul”, an. I, nr. 11, decembrie 1870. Deși în Bucovina procesul de deznaționalizare forțată era mai puțin intens ca în Transilvania, s-a acordat atenție acelor instituții românești care puteau servi lupta națională, s-a militat pentru întărirea școlii românești, a Bisericii române. Expresie înaltă a dorinței de unitate a tuturor românilor, au fost marile serbări naționale, printre care amintim pe cea de la Putna din august 1871, la care au participat 3000 de patrioți veniți din toate provinciile românești. La mormântul lui Ștefan cel Mare și-au exprimat credința și voința de a-și făuri un viitor comun. Consiliul comunal Bârlad a trimis suma de 500 lei în ajutorul Comitetului serbării de la Putna, delegând și un membru al Consiliului la această serbare din august 1871. Ziarul „Semănătorul”, informează starea de spirit a bârlădenilor. Elevii Liceului „Gh. Roșca Codreanu”, cereau oficialităților bârlădene să organizeze unele serbări în oraș „astfel cum o simțise în inimile lor românii adunați la sacrul mormânt de la Putna, cum poate fi manifestată și în sufletul bârlădenilor prin o serbare românească locală”. „Semănătorul”, an. II, nr. 32, august 1871. Primăria aprobă ca la Biserica Domnească să se oficieze o slujbă religioasă în memoria lui Ștefan. În numărul următor, cititorii erau informați despre modul de desfășurare a serbărilor de la Putna. „Semănătorul”, an. II, nr. 34, 25 august 1871. În problema unității naționale și ziarul local „Paloda” face propagandă în vederea susținerii, „Ligii culturale a românilor”. „Paloda”, 1 noiembrie 1892.
Evenimentele din Transilvania, indiferent de alianța temporară ... și necunoscută de masele largi cu Tripla Alianță, erau pe larg comentate în presa locală. Astfel în același cotidian „Paloda” între 1894 și 1895 regăsim mai multe articole, având conținuturi incendiare despre procesul „Memorandiștilor” și arestarea lui Ion Rațiu: „În temnițele ungurești” („În sfârșit ungurii și-au atins scopul lor criminal. Românii din Ardeal sunt batjocoriți, persecutați și aruncați în temniță ca niște criminali. Prigonirile și fărădelegile ungurilor față de frații noștri de peste munți n-au încetat și nici nu vor înceta, continuând pe o scară mult mai extinsă, pentru că protestele unanime ale presei și ale românilor n-au găsit nici un ecou înaintea Europei civilizate”), „Din Ardeal”, „Rațiu arestat”, etc.
În anii 1879 și 1882 (iulie- august) - 82 și respectiv 80 de elevi ai Școlii normale au efectuat excursii în Transilvania însoțiți de directorul acesteia Ion Popescu, având ca scop formarea sentimentelor patriotice și de cunoaștere a întregului spațiu al românismului, reflectate deasemeni în presa locală. Traian Nicola, Fragmente de cronică bârlădeană, în Bârladul Odinioară și Astăzi. Miscelaneu, București, vol. I, 1980, pg. 537- 538.
Ziarul „Paloda” din 28 august 1898 sublinia calitățile omului muncitor, inteligent, exigent, sobru, de o mare voință-conchidea: „Ion Popescu a insuflat elevilor iubirea de patrie, iubirea de limba lor strămoșească, încrederea în puterea și vitalitatea Românilor.” Ion Oprea, op.cit, p.163; Despre personalitatea acestuia vezi și Gh. Vrabie, Bârladul cultural, Bârlad, 1938.
Tot la Bârlad apare în 1917 un ziar intitulat „România Mare” la Tipografia C. D. Lupașcu - Bârlad, conținutul articolelor fiind centrate pe promovarea idealurilor naționale. Cotidianul și-a continuat apariția și după 1918 dar fiind tipărit la București și abordând o tematică mult mai diversă. Ion Oprea, Mari personalități ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene .1870-2008, Editura Pim, Iași, 2008, p.158.
Pe plan local ziarul „Viitorul” reapare la 23 noiembrie 1918, când Grigore D. Vasiliu, președintele P.N.L. Tutova, făcea public Manifestul Partidului Național Liberal pentru ca în paginile lui liberalii să-și precizeze pozițiile asupra problemelor majore ale societății: realizarea unității („România Mare”) și reformele ce trebuiau îndeplinite („ Partidul liberal și reformele”). “Viitorul”, din 23 noiembrie, 1918.
Episodul „Ligii Culturale”
În cancelaria Liceului „Gh. Roșca Codreanu” s-au pus bazele secţiei Bârlad a „Ligii Culturale” de Sfântul Dumitru, la 26 octombrie 1909. Cu acest prilej, profesorul Neculai D. Neştian a fost desemnat în funcţia de casier, iar fratele său, directorul liceului, a devenit membru al secţiei Bârlad a „Ligii”. Traian Nicola,Colegiul național „Gh. Roșca Codreanu”150 de ani, Bârlad, 1996, p. 123; vezi și Gh. Clapa, în mss.
În „Chemarea către bârlădeni" se scria, și cităm în continuare „Împrejurările din ce în ce mai grele cu care trebuind să se lupte fraţii noştri de peste hotare și starea înapoiată în care se află populaţia României au făcut pe o seamă de bârlădeni să se întrunească în ziua de Sfântul Dumitru, 26 oct, 1909 în cancelaria liceului şi să întemeieze o secție a „Ligii Culturale. [...] Să nu uităm că solidaritatea a făcut în toate vremurile tăria popoarelor; prin urmare numai sprijinindu-ne unii pe alţii vom putea să înlăturăm orice primejdie și să contribuim la buna stare a tuturor. [... ] în curând toţi bunii români din orașul nostru se vor înscrie în această Societate, menită să lucreze pentru întărirea şi înălțarea neamului românesc de pretutindeni."
Comitetul secţiei Bârlad cuprindea, aproape în totalitate, profesori sau foşti elevi, nume dealtfel extrem de cunoscute în rândul oamenilor de cultură și politici bârlădeni: Stroe S. Belloescu (preşedinte), Ştefan Drăgănescu, Paul Constantintescu (vicepreşedinţi), Dimitrie Vasiliu-Bacău (secretar), Gh. D. Neștian, George Tutoveanu, Tudor Pamfile (membri), Theodor Ioan, Lupu Kostachi, Teodor Emandi (membri onorifici).
Dintre membrii secţiei Bârlad a „Ligii" se pot identifica următorii profesori ai liceului: Gheorghe Alexandrescu, preotul Iacov Antonovici, D. Bănceanu, Eugen sau Chiriceanu, Ştefan Dobrescu, Vasile Gheţu, Dimitrie Ghimuş, Dimitrie Mironescu, N. Nazarie, Nicolae Negru, Grigore Negură, G. D. Neştian, Enache Pocletaru, George Constantinescu-Râmniceanu, C. D. Stamboliu, C. Ştefănescu, Vasile Triandaf.
Din 1910 „Liga" locală a editat, trimestrial, „Liga Culturală. Buletinul Secţiei” având în general 16 pagini, format 23x15,5 cm, la Tipografia Nouă Toriceli Slobozeanu, iar mai târziu la Tipografia Neculai P. Peiu. Sediul „Ligii" era la „Casa Naţională". În 1911 erau recenzați 105 membri cotizanți ai „Ligii" (dintre care 22 profesorii Liceului „Gh. Roșca - Codreanu", iar doi profesau la Şcoala Normală). Tot în acel an scriitorul Haralamb Lecca a conferenţiat în cadrul „Ligii" despre „Noi, românii", după care şi-au dat concursul corul şi orchestra „Şcolii Normale". „Liga" a mai organizat și alte activități ce au cuprins o paletă largă de manifestări de genul: lecturi, declamații, muzică vocală şi instrumentală. (Ibidem)
Buletinul din aprilie-iunie 1912 este dedicat centenarului Răpirii Basarabiei- cu proză și versuri, din care putem reține titluri de articole: „Cum ni s-a răpit Basarabia” semnat de C. C. Stamboliu, profesor, dar și îndemnul „Sus inimile” de G. Alexandrescu deasemeni profesor. Ion Oprea, op.cit, p. 368.
Odată cu apariţia „Academiei bârlădene” (1915) rolul „Ligii" începuse să îşi piardă din importanță, dar problema națională nu și-a pierdut pentru bârlădeni însemnătatea. Publicațiile acesteia, gen -„Buletinul Ligii Culturale” din Bârlad și ulterior „Foaia Ligii Culturale” (al cărei număr 1 a apărut în anul 1916, luna Ianuarie, anul VI) conțin deseori și semnătura profesorului Neculai D. Neştian. (Gh. Clapa, în mss.)
La 20 noiembrie 1913 conferențiază la Bârlad istoricul A. D. Xenopol, despre „Politica austriacă față de noi”, în cadrul „Ligii Culturale” (“lume multă -pentru că nu se știa...- și însuflețire multă, fiindcă nu se putea altfel”). Traian Nicola, Fragmente de cronică bârlădeană, în Bârladul Odinioară și Astăzi. Miscelaneu, București, 1980, p. 541.
Anterior în 1906 în cadrul aceleiași instituții mai avusese o intervenție în scopul strângerii de fonduri pentru ridicarea unei statui a domnitorului unirii- Al. I. Cuza la Iași.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu