Marcel Proca
Dincolo de manifestările cotidiene existau în spațiul urban bârlădean şi evenimente având caracter spectacular şi care trezeau temporar din amorţire provincialul târg moldav. Situat la intersecţia unor importante artere de comunicaţie oraşul a fost tranzitat, şi nu numai, de mai marii epocii, inclusiv de personalităţi cultural-artistice ce determinau reacţii pe măsură din partea oficialităţilor şi a populaţiei. Cele mai cunoscute şi cu cele mai detaliate relatări se referă desigur la conducătorii statului: domnitorul Mihail Sturdza, domnitorul Grigore Ghica, caimacamul Vogoride, domnitorul Al. I. Cuza şi, ulterior, domnitorul Carol I, regele Ferdinand și regina Maria, Carol al II-lea și nu în ultimul rând regele Mihai I. Cu prilejul primei călătorii prin Moldova prinţul Carol I, venind de Iaşi prin Vaslui, poposeşte la 25 august/6 septembrie 1866 la Bârlad, prilej cu care sunt consemnate următoarele: ,,Soarele arzător chinuieşte mult pe călător pe drumul prăfuit până la Bârlad. Bârladul e un oraş frumuşel, capitala districtului Tutova; primirea aici ca pretutindeni e nespus de călduroasă, se vizitează biserica, şcoala şi spitalul, şi la două se urmează drumul printr-un ţinut frumos, păduros, spre Tecuci...”. Acesta este primul contact al monarhului cu urbea noastră şi nu cel din anul următor pomenit de I. Antonovici, în atât de utila sa lucrare - Documente bârlădene. De la acesta toţi scriitorii ulteriori preocupați de istoria locală, şi nu numai, au preluat informaţia, omiţând ori neluând în considerare scurta vizită din primul an de domnie. În 9 ianuarie 1867, când oraşul Bârlad a avut onoarea de a-l primi din nou pe domnitorul Carol I de Hohenzolern-Sigmaringen, cu prilejul alegerilor de deputați, autorităţile locale au decis ca să fie găzduit la reşedinţa Greceanu, actualul sediu al Protoieriei. La masa festivă au luat parte şi o serie de personalități locale precum: Manolache Kostaki Epureanu şi Scarlat Vârnav – devenit ulterior călugărul Sofronie. Cei doi se cunoşteau foarte bine pentru că studiaseră împreună la Paris şi militaseră pentru unire. În perioada la care facem referire erau contracandidaţi la alegerile pentru Camera deputaţilor. Manolache Kostaki Epureanu a profitat de acest prilej pentru a-şi tachina insistent adversarul politic, amintindu-i de tinereţea tumultoasă când jucau cancan la Paris în tovărăşia demimondenelor grizete. Savurosul şi spumantul schimb de replici, potrivit relatărilor contemporanilor, au înviorat atmosfera spre deliciul asistenţei, poate cu excepţia lui Carol I mai riguros din fire. Merită subliniat că prima proprietate particulară a domnitorului Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a fost moşia Slobozia – Zorleni , din judeţul Tutova, cumpărată din fonduri proprii. Fermă regală s-a dorit o unitate eficientă, un exemplu pentru localnici, o şcoală pentru progresul culturilor agricole, fiind dotată cu tot ce era considerat modern în materie de tehnică agricolă (prășitori, semănători, legătorii, pluguri etc.), ordine, disciplină și organizare. Aici în anul 1898, cu sprijinul Casei regale și din iniţiativa regelui Carol I, a luat ființă Orfelinatul agricol „Ferdinand” pe moșia regală . Construcția clădirii a început din 1897 când Principele Ferdinand era grav bolnav și se dorea obținerea grației divine pentru facilitarea însănătoșirii acestuia. În actul de constituire, regele îşi arăta recunoştinţa pentru „scăparea zilelor scumpului nostru nepot”, care fusese bolnav de febră tifoidă. Aşezământul putea găzdui până la 30 de băieţi aleşi din „clasele muncitoare”, cu predilecţie fii de plugari, soldaţi, ofiţeri inferiori şi veterani de război, pentru a fi pregătiţi la viaţa agricolă prin practică şi prin dobândirea cunoştinţelor necesare unui ţăran bun gospodar”. La dispoziţia orfelinatului au fost puse 25 ha teren arabil, fără a se plăti impozite. Acesta primea la anumite intervale de timp ajutoare financiare alaturi de: Cercul Ofiţerilor, Congregaţiunea Templului Carol, Societatea Regală Română de Geografie, Teatrul din Bucureşti. Întreaga activitate se desfăşura după regulamentul de organizare elaborat în anul 1889 şi revizuit în 1903 şi 1906. Din acest regulament se remarcă faptul că ,,din munca orfanilor se va opri anual 5 % pentru cheltuieli de hrană şi echipament, restul de 95% se va împărţi anual în părţi egale, numai pentru orfanii care au împlinit vârsta de 17 ani. Zestrea orfanului nu i se va da în bani ci în natură (casă, vite, instrumente agricole) când se va statornici pe pământul moştenit sau pe moşia Slobozia – Zorleni”. În caz contrar, autoritățile doreau ca acești copii să termine ciclul primar de învățământ și apoi să intre la diferite meșteșuguri. În acest fel, regele contribuia direct la dezvoltarea reţelei de şcoli elementare de agricultură care aveau ca scop formarea profesională a micilor proprietari de pământ. În al doilea rând, regele întindea o mână de ajutor familiilor sărace din mediul rural, oferind copiilor şansa de a se împlini spiritual şi material prin educaţie şi muncă. Inaugurarea a avut loc la data de 18 octombrie 1898, în prezența Ministrului de finanțe, domnul George Palade , viitorul Episcop de Huși Iacov Antonovici, administratorul domeniului privat al M. S. Regelui, domnul Basaet, și directorul Orfelinatului, Mihai Lupescu și a multor oficialități locale. Tot în 1898, regele Carol a zidit biserica Sfântul Gheorghe din satul Zorleni. În acest sat, la 1814, boierul Roznoveanu a înfiinţat o şcoală, iar câteva decenii mai târziu regele Carol a clădit un local nou, unde predau doi învăţători şi învăţau aproximativ 100 de băieţi şi fete. Regele Carol I se mândrea cu ctitoria sa. Drept dovadă stă și vizita din primăvara anului 1902 a principilor Ferdinand şi Maria, la initiativa monarhului. Demn de remarcat, în contextul pătrunderii ideii monarhice în mentalul colectiv este gestul librarului bârlădean, N. A. Petroff care a bătut o medalie, în 20 mii bucăţi, având pe o parte figurile MM. LL. Regelui şi Reginei, iar pe cealaltă parte o dedicaţie glorioasei armatei române. Cu prilejul Expoziției generale române, de la 1906, Pavilionul Domeniile Coroanei (sau Domeniul Coroanei) cuprindea exponate realizate pe diferitele moșii regale inclusiv de la Moșia Regală „Zorleni” (Zorleni, Tutova) și Orfelinatul Agricol „Ferdinand” (Zorleni, Tutova). În testamentul regelui se specificau urmatoarele: “Moşia mea Slobozia - Zorleni , din judeţul Tutova, cumpărată din moştenirea mea părintească, am destinat-o, printr-un act deosebit, iubitului meu nepot, Principele Carol de Hohenzollern (fratele lui Ferdinand n. ns.); Orfelinatul agricol “Ferdinand” va rămânea neatins pe moşie şi întreţinut de viitorul Rege al României”- primind și un legat de 500 000 lei. De asemenea săracii din Bârlad, Botoșani, Brăila, Galați și Focșani primeau câte 8.000 lei. După criza dinastică regele Ferdinand o va lăsa moștenire fiicei sale Elisabeta, regina Greciei. Situația proprietății se va modifica prin Decretul nr. 2023/1930 privind promulgarea Legii nr. 140/1930 pentru autorizarea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor de a cumpăra de la Majestatea Sa Regina Elisabeta, moşia Slobozia - Zorleni din jud. Tutova. În 1948 prin Decretul Nr. 983 din 26 mai 1948 cele 137, 00 ha, cu întreg inventarul necesar exploatării, ce constituiau moșia Zorleni au fost naționalizate. Aflat în toamna anului 1875, la Tecuci, pentru a urmări manevrele militare din acel an, Carol I a donat Spitalului “Elena Beldiman” suma de 2000 lei trecut pe listă la nr. 165. Vasile Geriescu, trimisul prefectului judeţului Tutova la Tecuci cu Lista de ofrande pentru spitalul „Bârladu” va scrie mai târziu: „Pe contra pagină, la nr. 165, se arată iscălitura autografă a Înălţimii Sale, domnitorul României primită de subsemnatul în casele domnului I. Anastasiu în urbea Tecuciu în dziua de 22 octombrie 1875, în adinsu chematu din Bârladu prin telegrama domnului Iordachi Giurgea, prefectul judeţului Tutova”. Mai târziu, alţi membri ai Casei Regale au făcut donaţii spitalului din Bârlad. Între aceștia se remarcă regina Maria, care, la 23 mai 1916, dăruia o sumă importantă de bani. Alaturi de ea semnează şi cele două principese Elisabeta şi Mărioara. Urmează cu donaţii în Lista de ofrande, într-o ordine aleatorie și cu date diferie, asa cum fiecare și-a găsit loc pe pagină Alexandru Constantinescu (1859-1926), ministrul agriculturii, dr. Constantin Angelescu (1869-1948), ministrul instrucțiunii, Dumitru Radu Ioaniţescu (1885-1970), ministrul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, dr. Ion Costinescu (1872-1951), Victor Slăvescu (1891-1977), Ion Inculeţ (1884-1940), Ion Manolescu Strunga (1891-1950) și alții. Viaţa cotidiană a fost determinată și influențată și de existența garnizoanei oraşului Bârlad cunoscând dincolo de elementele obișnuite şi alte aspecte mai interesante și spectaculare. Spre exemplu, ne putem referi la diferitele manevre militare desfășurate pe raza orașului. Astfel, în baza Decretului din 28 august 1882, o parte din armata permanentă şi din cea teritorială a fost concentrată între Focşani şi Bârlad, pentru instrucţie şi manevre, în perioada 20 septembrie - 4 octombrie 1882. Cu această ocazie oraşul a primit vizita M. S. regelui Carol I, care și-a stabilit aici cartierul general, a reginei Elisabeta, a episcopului Calinic Dima al Huşilor, a reprezentanţilor armatelor străine ce au participat ca observatori la manevre. În 25 septembrie 1882, aflat la Bârlad cu prilejul acestor manevre militare, regale Carol I în toastul ținut spunea: „Țara întreagă priveşte cu dragoste şi încredere armata care are onorul de a fi paza şi scutul patriei şi care trebuie să pună toată silinţa spre a răsplăti, prin râvnă şi o muncă neîntreruptă, marile sacrificii care naţiunea îşi impune pentru ea prin luptele glorioase pe câmpiile Bulgariei, România a dobândit un loc de onoare între statele militare. Sfânta datorie a armatei este de a păstra neatins acest însemnat rezultat si a fi totdeauna zeloasă de renumele său. Nimeni nu stie ce viitorul ascunde în sânul său, noi însă știm că trebuie să ne pregătim, să ne întărim și să ne rezemăm numai pe propria noastră putere. Sunt, dar fericit de a vede cu ocaziunea acestor manevre, o mare parte a armatei concentrată din toate unghiurile ţării şi a constata avântul și progresul instituţiilor noastre militare. Mulţumesc ţării şi armatei, care împreună au contribuit a împlini dorinţa mea, cea mai vie și ridic acest pahar pentru fericirea şi tăria României, care, sunt convins nu se va căi niciodată de toate sacrificiile care le face pentru armata sa. Să trăiască România ! Să trăiască armata !” Pe 2 octombrie acelasi an soseşte la Tecuci, venind de la Sinaia, regina Elisabeta care este întâmpinată de Carol I, cei doi plecând la Bârlad. A doua zi familia regală asistă la serviciul divin, vizitează spitalul „Elena Beldiman” şi Şcoala profesională de fete. Pe 4 octombrie regele vizitează Liceul “Codreanu”, Şcoala Normală, Şcoala de meserii, Şcoala de băieţi nr. 3 şi Şcoala primară nr. 2 , iar pe 5 octombrie Prefectura, Cancelaria şi magazia Regimentului 12 Dorobanţi şi Primăria Bârladului. Are loc apoi festivitatea de trecere în revistă a trupelor. În onoarea tuturor acestor oaspeţi, la 15 octombrie 1882 s-a dat un spectacol muzical, urmat de un banchet în grădina şi sala “Renaşterea” (în fapt după descrierile contemporanilor o simplă baracă ), având bineînţeles şi o latură culinară. A luat parte, de asemenea, principesa Elena Bibescu care a stat lângă regină, și episcopul Hușilor Calinic Dima Ploieşteanul (1834-1887), episcopul Hușilor și vicar al Mitropoliei Moldovei. Slujba religioasă care a precedat festinul s-a ţinut, în prezenţa cuplului regal, la biserica Sfântul Ilie , al cărui cor a fost dirijat de Lascăr Hârjescu, profesorul de muzică vocală a Școlii Normale. Şi cum scrie cu fineţea sa caracteristică domnul C. D. Zeletin: ,,Puţinele descrieri din presă ale interiorului barăcii nu redau, totuşi, acea demnitate care, cu siguranţă, o făcea, vrednică să-l primească pe regele ţării. În privinţa exteriorului, baraca nu era decât o baracă....”. În orice caz rămâne plăcut impresionat “Elisabeta cântă cu Elena Bibescu. Ploaia încetează”. Ziua următoare, regele însoţit de Principele moștenitor, a vizitat cazarma Regimentului 12 Dorobanţi, Şcoala publică de băieţi nr. 2, Externatul secundar de fete, Şcoala primară de fete, Şcoala normală, Pensionatul particular Drouhet, Gimnaziul real şi moşia Slobozia- Zorleni . În cadrul acestui banchet organizat la încheierea vizitei regale Carol I a subliniat atmosfera plină de dragoste a bârlădenilor: „În tot timpul şederii noastre în urbea Bârlad, am fost întâmpinaţi de atâtea semne de dragoste din partea tuturor cetăţenilor şi am găsit o primire aşa de călduroasă, că zilele petrecute în mijlocul domniilor voastre; vor rămâne neşterse în inimile noastre. Mulţumind Bârladului pentru devotamentul ce ne-a arătat şi pentru patriotismul de care a dat dovezi atât de mari prin larga ospitalitate dată la 23.000 ostaşi, ridic acest pahar pentru fericirea si dezvoltarea orasului şi a judeţului şi în sănătatea cetăţenilor”. Regina Elisabeta cunoștea și ea Bârladul, îi era însă familiar mai mult datorită câtorva prietene bârlădence, unele dintre ele petrecându-și adevărate stagii în saloanele ei artistice de la București ori de la Sinaia. O amintim întâi de toate pe Elena Bibescu, pe sora ei Ecaterina Esarcu, pe fiica acesteia, Maria Magdalena Esarcu și pe Natalia Palladi-Susanu. Corespondentă asiduă, regina le scria prietenelor ei la Bârlad ori la Epureni sau i se scria din Bârlad ori din Epureni. Spre a ilustra impactul reprezentat de monarhie asupra societății bârlădene reproducem o apariție din presă. Ziarul “Paloda”, din 9 și respectiv 11 mai 1894, preciza, spre exemplu, următoarele: „Informațiuni. Programul serbării zilei de 10 mai: I) La ora 10 și jumătate dimineață se va celebra la Biserica Catedrală un Te deum de către părintele protoiereu al județului, înconjurat de cler, în asistența domnului prefect de județ și a autorităților civile și militare. II Sergenții de oraș vor fi așezați pe străzi între Catedrală și străzile principale. III Elevii Școlii Normale, ai Liceului și ai Gimnaziului cu drapelele lor, vor asista la ceremonie în piața bisericească, aranjați de profesori în înțelegere cu comandantul paradei. IV După terminarea serviciului divin defilarea și felicitările, se vor primi la palatul Prefecturii. V Toate magazinele din oraș, în semn de respect pentru această mare sărbătoare, până la orele 13 din zi să fie închise. VI De la orele 3 până la 6 p. m. muzica Primăriei execută diferite arii în Grădina Publică a orașului. VII La ora 8 seara muzica Regimentului va face o retragere cu torțe pe străzi după care, la ora 10, va cânta în centrul orașului, lângă Podul de piatră. Făcut astăzi 6, Mai 1895, în cabinetul Prefecturii judeţului Tutova. Prefect, Şutzu Comandantul Garnizoanei, Lt.- Col. Diculescu. Primar, N. C. Budu”. Şi serialul continuă ... se publică desfăşurarea Zilei Naţionale la Bârlad: „ Ziua de 10 Mai s-a serbat în orașul nostru în toată splendoarea. Străzile: Principală, Ştefan cel Mare şi strada Speranța până la Palatul administrativ sunt decorate cu steaguri tricolore. Pe la orele 10 s_a oficiat un Te deum la biserica catedrală Domneasca de Protoiereul judeţului înconjurat de clerul oraşului, la care au luat parte toate autoritățile civile şi militare, garnizoana din orașul nostru, elevii școlilor pri¬mare şi secundare şi un public numeros. După terminarea serviciului divin, Grigore Șuțu, prefectul județului, a primit felicitări în sala de recepție a Palatului Administrativ, din partea autorităților pentru M. S. Regele, mulțumindu-le pentru aceasta și încredințân¬du-le că va fi interpretul fidel către guvernul M. S. pentru aceste felicitări. Seara, orașul a fost splendid iluminat când armata, cu muzica în frunte, a executat retragerea cu torți prin cele mai importante străzi. Focuri bengale și rachete au fost aruncate din balconul clubului conservator, a cărui inaugurare s-a făcut chiar în această seară” . Nu exista televiziune şi documentare de arhivă, dar presa o suplineşte în epocă cu succes prezentându-ne peste ani evenimentul aproape fotografic, cu toate etapele sale. De asemenea, o bună impresie au lăsat locuitorilor Bârladului manevrele militare din 23-28 septembrie 1894 desfăşurate în zona Bârlad-Crasna la care au participat regele Carol I şi principele Ferdinand. Deşi oraşul a găzduit timp de 5 zile 20.000 de militari „nici o nemulţumire nu avem a înregistra”, se scria într-un ziar local „nici cel mai mic incident, căci, spunem cu mândrie că, de la general şi până la soldat, s-a observat o perfectă ordine, o delicateţe ce indică o distinsă cultură”. Desfăşurarea acestor manevre pe lângă aspectul spectacular al parăzilor, recepțiilor, banchetelor, balurilor, spectacolului uniformelor ofiţerilor de diferite grade şi arme, producea înviorarea comerţului local şi înflăcăra imaginaţia tinerelor domnişoare ce începeau să viseze la o posibilă partidă. Dincolo de acestea mai erau şi alte părţi pozitive pentru locuitori. Înainte de începerea manevrelor în zona Bârladului a sosit un batalion de geniu care „a pus în bună stare podurile, fântânile ce începuseră să sece şi alte lucruri care puteau să împiedice executarea regulată a planului de manevre” . O asemenea desfăşurare de forţe şi mai ales prezenţa majestăţii sale Regele, nu putea să nu intre în atenţia opiniei publice bârlădene şi a presei, care va aloca pagini substanţiale evenimentului, din care vom face doar spicuiri pentru a avea o radiografie a evenimentului în epocă: „…Zilele de 20, 21 şi 29 vor rămâne memorabile în amintirea concetăţenilor noştri, în aceste zile peste 20.000 de oameni au fost aşezaţi în corturi în partea nordică a oraşului nostru, parte ce prezintă o întinsă câmpie, înconjurată la est şi vest de dealuri şi udată de râul Bârlad. Joi 22 curent, orele 9 şi jumătate dimineaţa, trenul regal sosise în gara noastră, aducând pe principele Ferdinand cu toată suita sa şi batalionul I de vânători. Oraşul era frumos decorat. Lumea compusă din bărbaţi, femei şi copii, începuse să se adune pe stradă încă de la ora 8 dimineaţă. Prefectul judeţului, dl. G. Emandi, a dat dispoziţii ca la recepţia principelui, ce a avut în salonul gării, destul de bine şi cu gust decorat să se vadă o deplină ordine. […] Toate trupele au fost scoase în ordine în stradă. Principele, după marşul de o oră făcut pe Bulevardul Elisabeta şi pe străzile Traian şi Principală, ce lega Gara cu Grădina Publică, soseşte cu batalionul său. Trecerea marţială făcută în faţa trupelor, a atins sublimul. Muzica şi uralele, ce izbucneau din piepturile a 20.000 de oameni făceau să răsune văile. […] După dejun, porni spre Zorleni, proprietatea casei regale, unde şi-a aşezat cartierul Princiar. Seara, toţi generalii şi coloneii din regimente fiind poftiţi la Zorleni au luat cina împreună cu Alteţa Sa Principele Ferdinand. A doua zi a trecut prin oraş M. S. Regele, însoţit de principii de Saxa Meiningen şi Coburg”. Şi acum, în discursul său, regele aminteste de istoria românilor dar şi de respectul pe care-l poartă locuitorilor din această zonă a ţării: „Cu un simţământ de mândrie am străbătut în aceste zile de manevră, vechile câmpuri de luptă pe care marele Domn al Moldovei a câstigat cea mai strălucită izbândă, care a hotărât de viitorul ţării si a avut chiar o înrâurire asupra evenimentelor din Europa. Numele lui Ştefan-Vodă şi vitejia ostaşilor săi găseau atunci un puternic răsunet în toată lumea crestinească şi faptele sale războinice au rămas pururea ca vrednică pildă pentru neamul românesc. Ele au împlântat întrânsul virtuţile militare şi, după 400 de ani, urmaşii vitejilor din trecut au dobândit prin sângele lor mărirea si neatârnarea României. Salut dar cu deosebită bucurie, în aceste locuri istorice, o mare parte a armatei mele, sigur fiind că ea întotdeauna va fi pătrunsă de înalta sa datorie. Ridic paharul meu în onoarea Corpurilor III și IV, care şi-au atras în timpul manevrelor via mea mulţumire. Sper că veţi păstra de aceste zile pline de învăţătură o amintire tot așa de adâncă, precum este bucuria ce o resimt de a mă găsi în mijlocul Dvoastră. Să trăiască armata! […]”. La 11 octombrie 1889, Carol I și Principele Ferdinand ajung din nou la Bârlad pentru a vizita câteva obiective din Bârlad, dar şi moşia de la Zorleni. Cu acest prilej, în discursul său, Carol I afirma: „Totdeauna Bârladul mi-a dat dovezi temeinice de iubire și devotament. Strălucita primire ce mi-a făcut astăzi mie şi moştenitorului prezumtiv al coroanei, e o nouă chezăşie a simţămintelor sale către tron şi dinastie. Închin dar acest pahar în sănătatea cetăţenilor şi pentru prosperitatea orasului Bârlad și a judeţului Tutova”. Reveniri ale membrilor Casei Regale se înregisrează și în perioada ulterioară. Astfel moștenitorul coroanei inspectează, în ianuarie 1904, Regimentul 2 Roșiori. Regimentul 12 “Cantemir” a reprezentat o altă unitate militară bârlădeană ce a fost trecută în revistă, la 25 mai 1911 . Este intersant de menționat că una din unitățile militare care s-au aflat temporar în garnizoana Bârlad, a fost Regimentul 4 Roșiori (1898-?, 1905- octombrie 1907 ). Comadanți onorifici, ai acestuia, au fost principele Ferdinand (1895-1896) și principesa Maria (1896 -), ambii având rangul de colonel. Militarii garnizoanei Bârlad au contribuit activ la viaţa comunităţii în care îşi făceau misiunea. Sărbătorile laice sau creştineşti erau prilejuri pentru desfăşurarea unor ceremonialuri militare la nivelul oraşului cu: parade, retrageri cu torţe etc. Totodată, se organizau concursuri sportive, activităţi cultural - artistice cu un pronunţat caracter educativ. Ei au sprijinit material unele societăţi de binefacere, cum a fost cea a “Doamnelor Române Bârlădene”. Orice trecere prin urbe a unor personalităţi, mai mult ori mai puţin marcante, avea drept consecinţă organizarea unor primiri festive, oraşul îmbrăcând haine de sărbătoare. Din păcate aceştia plecau şi Bârladul se întorcea la imaginea sa reală, anostă, colbuită sau înnoroiată, după cum dicta vremea şi celelalte racile. Pe 20 noiembrie 1889 Bârladul este vizitat de primul ministru, de atunci, G. Gr. Cantacuzino. Ei şi ce ? par a spune bătrânii clătinând uşor din cap. Dar tinerimea se bucură: ,,Nenumăraţii privitori adunaţi pe ambele trotuare au salutat cu urale zgomotoase. Toate străzile sunt frumos pavoazate cu drapele tricolore şi ghirlande de verdeaţă, iar din mai multe balcoane doamnele aruncă flori”. Unul din cele mai spectaculoase evenimente a fost primul zbor aviatic deasupra oraşului, efectuat de un fiu al său Gh. Negrescu şi căruia i s-a făcut o primire triumfală la 27 mai 1912. Foştii lui profesori de la Liceul Codreanu au organizat un banchet la Restaurantul Manzavinatos şi i-au oferit un ceas de aur. A doua zi i-a făcut o demonstraţie de zbor regelui Carol I sosit la Bârlad (ultima vizită a acestuia în urbe) de la Iaşi, unde, cu o zi înainte, asistase la dezvelirea statuii lui Al. I. Cuza, din Piaţa Unirii. Dacă venirea aviatorului Gh. Negrescu a reprezentat o plăcută surpriză, cea a regelui era cunoscută şi minuţios planificată : ,,PROGRAMA- recepţiunii Majestătii Sale Regelui în ziua de 28 Mai 1912 la Bârlad: I. La ora 10 jum. Majestatea Sa Regele va sosi în automobil la biserica Catedrală, unde se va oficia un Te Deum de protoereul judeţului, înconjurat de întreg clerul oraşului, şi cor; II. La ora 11 a. m. Majestatea Sa Regele va traversa oraşul pentru a merge la căzărmi, unde va inspecta trupele; III. La ora 12 Majestatea Sa Regele va primi la palatul Admi¬nistrativ în sala de recepţiune; pe reprezentanţii naţiunei, auto¬rităţile locale şi cetăţenii judeţului şi ai oraşului, cari vor bine¬voi a se aşeza în modul următor: În dreapta intrării: 1) D-nii Senatori şi Deputaţi. 2) Co¬mandantul garnizoanei. 3) Primarul cu Consiliul Comunal. 4) Clerul. 5) Preşedintele Consiliului judeţean şi membrii Consiliu¬lui. 6) Preşedintele tribunalului cu membrii tribunalului, Judele instructor, procurorul, Judecătorii de ocol şi toţi stagiarii. 7) De¬canul cu întreg baroul avocaţilor, 8) Administratorul financiar cu şefii de secţie. 9) Corpul medical şi veterinar al oraşului şi judeţului. 10) Camera de comerţ. 11) Preşedintele comitetului Comunităţii Israelite. 12) Banca Naţională şi reprezentanţii ce¬lorlalte bănci. La stânga: Viceconsulul Austro-Ungariei, Foştii demnitari şi foştii reprezentanţi ai judeţului şi oraşului, rugaţi a se aşeza du¬pă poziţunile ce au ocupat. Corpul didactic secundar, normal, şi primar. Domni şi doamne care doresc a saluta pe Majestatea Sa Regele. De la Palatul Administrativ Majestatea Sa Regele va porni la gara Bârlad, iar la ora 2.00 va avea loc plecarea trenului Regal din Bârlad. O descriere a parăzii o avem datorită unor inedite ale unui contemporan: “Convoiul oficial s-a format apoi din faţa Şcolii Normale cu Regele, un ministru şi prefectul judeţului într-o maşină care mergea încet către Palatul Administrativ (astăzi Teatrul n. ns.) - urmat de alte maşini oficiale şi trăsuri cu cai frumoşi; iar în frunte moş Stroe S. Belloescu, moşneguţ alături de bătrânica lui într-o trăsurică de două persoane trasă de un cal mic (ponei) nu tocmai gras şi mânat de el mergea la pas, parcă în măreţia simplităţii, mai mândru decât toţi cei ce compuneau solemnitatea”. Elevii şi elevele şcoalelor, vor fi aşezaţi pe bulevardul Gării, şcoalele de băieţi ocupând partea dreaptă, iar cele de fete partea stângă a bulevardului. Prefectul jud. Tutova V. Călinescu”. Cu tot acest program extrem de condensat, regele Carol I, ar fi vizitat în cursul zilei domeniul de la Zorleni și Bujoreni. Pe parcursul Te Deum-ului, organizat la Biserica Domnească în onoarea sa, în strană i-au stat alături preoții Pallady și I. Antonovici. Acesta din urmă i-a adus l-a cunoștință regelui că este autorul unui material despre mânăstirea Măgarul - Notiţe istorice şi tradiţionale despre Schitul Măgariu din judeţul Tutova, apărut la Bârlad în 1911, oferindu-l la recepția de la Palatul Administrativ. În timpul refugiului din Moldova, în decembrie 1916, Orfelinatul din Zorleni a fost transformat în spital, apoi în Cartier Regal, familia regală găsidu-și un adapost temporar la conacul de pe moșia Slobozia-Zorleni. Pentru o scurtă perioadă de timp Bârladul a avut o importanță mai mare decât mărimea sa devenind centrul militar al României “ciuntite” . La Bârlad a funcționat, nu numai, Marele Cartier General al armatei române (7 decembrie 1916 - martie 1917 ), ci și: Cartierul general al armatei a IV-a ruse, Comandamentul Armatei a-I-a române, spitale de campanie, școli militare de specialitate, diferite servicii și organisme, unități aflate în refacere etc. Pe aici (implicit conacul de la Zorleni) s-au perindat numeroase personalități politice și militare românești (prim-ministrul Ion I. C. Brătianu, Carol-viitorul rege, Constantin Prezan , Dumitru Iliescu , Eremia Grigorescu, Theodor Râmniceanu , Constantin Cristescu , Ernest Ballif ), străine (Henri Mathias Berthelot , generalul Bellioc, colonelul Champin, V. V. Suvorov , Saskievici, J. Norton-Griffith ), atașați militari (englez C. Thomson , italian Luciano Ferigo , sârb) etc. Regina Maria, împreună cu cei patru copii (Nicolae, Mărioara, Elisabeta şi Ileana) după ce au părăsit Bucureștiul s-au îndreptat spre Iași (unde ajung la 14/27 noiembrie). Aici au locuit timp de două săptămâni într-un vagon de tren, până le-a fost amenajată o locuinţă la Comandamentul Corpului IV Armată (casa Cantacuzino-Pașcanu). Regele Ferdinand I s-a stabilit la Zorleni, lângă Bârlad, până la sfârşitul lunii ianuarie 1917 (martie ), când s-a mutat în Palatul Cuza Vodă-Iași, pe strada Lăpuşneanu, în care funcţionase până atunci Creditul Financiar Urban. Pe 28 noiembrie/11 decembrie regina nota cu tristețe în jurnal că se află la Zorleni – “un sat dărăpănat și trist”. “Am venit aici, la Cartierul General. Loc urât, prost întreținut, dar înăuntru arată destul de bine, fiindcă au adus o parte din mobile frumoasă salvată de la Sinaia. Chiar m-a tulburat profund vederea mobilei din camera mea de aur, până și a pernelor mele preferate etc. Dar nu mi-ar plăcea deloc să locuiesc aici – casa e prost așezată, împrejurimile sunt prost întreținute. Încă din tren, a trebuit să primesc vizită după vizită. Brătianu , Mosolov , generalul Fournier. Am sosit cu puțin înainte de prânz. Nando rămâne calm, în ciuda nenorocirilor noastre. Carol e trist, dar tinerețea își păstrează întotdeauna speranța. Prânz mare, cu toți aghiotanții și cu Brătianu, Mosolov și Fournier”. Învestirea generalului Constantin Prezan în funcţia de şef al Marelui Stat Major (Marele Cartier General) s-a realizat la 2/15 decembrie 1916 la Zorleni, fiind într-o bună măsură, şi opera reginei Maria . Câteva zile mai târziu, respectiv la 1/14 decembrie, ea nota plina de satisfacție în jurnalul său, că cererea îi fusese satisfăcută, Prezan fiind în fruntea Marelui Stat Major. Regina Maria l-a întâlnit, la 5/18 decembrie 1916, pe Prezan, la Zorleni, lucru ce i‑a făcut plăcere, „căci aveam de mult o mare dorinţă să i se dea locul pe care îl are acum: şef al Marelui Stat Major”. În zilele următoare regina vizitează spitalul organizat de prietena ei Sybilla Crissoloveni (29 noiembrie/ 12 decembrie), la conacul din Ghidigeni – Galați, și școala de șoferi „Regina Maria” , unde erau pregătiți șoferii pentru ambulanțe; spitalele din Bârlad și “barăcile cu răniți”, depozitele militare de la gară și în repetate rânduri Marele Cartier General. Neobosită s-a ocupat de organizarea spitalelor, mai întâi la București, Bârlad, apoi la Iași; a mers de multe ori în vizite la spitale, a vorbit cu sute, chiar mii de soldați răniți, pe care îi consolează, le oferă cadouri, un zâmbet și o fărâmă de speranță. Activitatea desfășurată ca soră medicală i-a adus dragostea soldaților și supranumele de „mama răniţilor”. La 14/27 decembrie se deplasează spre Tutova și ne lasă o descriere a haosului ce domnea în zilele retragerii: “Era pe drumurile acelea tot ce se poate imagina, convoaie rusești și românești, refugiați, trupe automobile, unii mergând într-o direcție, alții în cealaltă, iar noi nu puteam să urmăm o cale îngustă prin mijlocul lor, pe care dădeam în groapă după groapă – înaintam așa de încet, încât a trebuit să ne întoarcem înainte să ajungem la destinație. Pe marginea drumului zăceau cai morți sau pe moarte [....]”. La 13/26 ianuarie 1917, Regele Ferdinand şi Regina Maria, însoţiţi de Principele Ştirbey , au vizitat orfelinatul. Cu această ocazie Regina Maria a oferit câte un ban de aur fiecărui orfan, la rândul lor aceștia au oferit în dar un miel alb, … “Noi copii orfani și săraci adunați aici din mila Mărețului nostru Rege, vă rugăm să primiți de la noi acest miel” (consemnează M. Lupescu directorul orfelinatului n. ns.). În miticul urban bârlădean s-a încetățenit în perioada de după 1866 ideea monarhiei. Astfel strada principală purta denumirea de Regală și din 1930 porțiunea până la Poștă de Bulevardul Carol al II-lea, Bulevardul Manolache Costache Epureanu s-a numit Bulevardul Principele Ferdinand iar Bulevardul Primăverii – Bulevardul Elisabeta. Înainte de 1948 a existat Școala Normală “Principele Ferdinand”, o cazarmă “Principele Ferdinand” și un parc Carol al II-lea. Cu ocazia inundațiilor din iunie 1932 pe lângă alte oficialități, urbea a beneficiat și de vizita regelui Carol al II-lea (la începutul lunii iulie, pe data de 4 aflându-se la Iași) pentru a constata dimensiunile dezastrului. Atunci ploile au ţinut săptămâni întregi, iar efectul lor s-a întins pe suprafeţe uriaşe din Moldova, apele invadând sate şi oraşe, provocând însemnate distrugeri și pierderi de vieți omenești. O ploaie torențială din iunie 1932 a provocat, mai ales, inundații catastrofale. Iată cum e relatată catastrofa în numărul din 7 iulie 1932 al revistei “Realitatea ilustrată“: ”Moldova și Dobrogea au trecut prin momente de groază. Ploile căzute au provocat revărsarea apelor și regiunile din Nordul și Estul Moldovei au înregistrat cele mai mari inundații și cel mai sinistru dezastru de o sută de ani încoace. Iașul a fost complet izolat. Bârladul a fost dărmat pe trei sferturi, numeroase sate au fost rase de pe suprafața pământului, iar puhoaiele mai poartă și azi cadavre omenești, de animale și case întregi, care plutesc la vale și din care se mai aud țipetele supraviețuitorilor”. Revista “Documente răzășești” precizează, la capitolul Diverse următoarele: “M. S. Regele Carol II la Bârlad. La un scurt interval de timp, regele vizitează de două ori orașul nostru, pentru a vedea pustiirea făcută de valurile furioase a unui minuscul pârâu, ce din nenonorocire își are drumul croit tocmai prin centrul târgului; precum și al doilea prăpăd ce l-au cășunat apele Bârladului, care și-a desăvârșit opera de distrugere începută în primăvară. Pe drumurile acestea bătute de atâția mari voievozi din vechime, continuând o bună tradiție, vine Regele României având alături pe Regalul Său Copil – Voievodul Mihai, să aline suferința și să insufle nădejdi atâtor nenorociți loviți de soartă. Femeia disperată de pierderea celor doi copii, care, cu privirea rătăcită au căzut în genunchi înaintea Suveranului, lacrimile și doleanțele întregii mulțimi, zugrăveau îndestul tragedia acestui oraș. Regele a împărțit personal mai multe sute de mii la sinistrați . Și gestul prințului moștenitor, care auzind pe o sărmană bătrână că are șapte copii, a scos grăbit din buzunar o sumă de bani și a dat-o cu vădită satisfacție că face un bine. Dragostea și recunoștința pe care au arătat-o bârlădenii Suveranului cu acest prilej, ne îndeamnă să tipărim această însemnare, ca să se știe”. O modă traversează însă secolele: conducătorii României inspectează zonele calamitate și promit soluții pentru prevenirea viitoarelor inundații. A promis efectuarea de lucrări pentru evitarea repetarii inundațiilor. Lucrări care nu au fost făcute pe deplin (poate și din cauza vremurilor care au urmat) decât abia peste 40 de ani când s-a investit în lucrări care să ferească orașul de tragedii similare. Ca urmare a inundațiilor din 1969 s-au realizat o nouă serie de amenajări hidrografice, precum: construirea digurilor de protecție, adâncirea şi regularizare albiei râului Bârlad. După 1989 istoria Bârladului marchează și alte opriri ale familiei regale în urbea moldavă. Prima se înregistrează în mai 1997 când regele Mihai I aflat într-un circuit prin țară face o scurtă vizită la Palatul Comunal, continuată prin o întâlnire cu oficialitățile locale. Urmează treceri ale cuplului princiar R. Duda și a principesei Margareta în 5 noiembrie 2006 și 3 iunie 2009. Trebuie menționat și faptul că familia principelui Duda are rădăcini bârlădene, tatăl său fiind înmormântat la cimitirul Eternitatea – Bârlad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu